înfruntaverb
în-frun-ta
Definiții
verb tranzitiv
1a se opune cu curaj cuiva sau ceva, a privi drept în față o primejdie, o dificultate
„Ea a înfruntat furtuna cu mult curaj."
verb tranzitiv
2a rezista sau a face față unei situații grele
„Echipa a înfruntat presiunea și a câștigat meciul."
Gramatică
verb de conjugarea I, participiul: înfruntat, gerunziu: înfruntând
Expresii și locuțiuni
a înfrunta moartea — a se expune unui pericol extrem, a risca viața
Etimologie
din latină *infrontare, de la frons, frontis (frunte)
Se scrie corect: Se scrie cu 'î' la început și cu 'u' după 'f': înfrunta, nu 'înfrunta' cu 'â'.