amenințaverb
a-me-nin-ța
Definiții
verb tranzitiv
1A face cuiva rău sau a-i provoca o daună, prin vorbe sau prin atitudine, pentru a-l intimida.
„El amenința că va spune totul dacă nu primește banii."
verb tranzitiv
2A prezenta un pericol iminent sau a fi semnul unei nenorociri care se apropie.
„Furtuna amenința să distrugă recoltele."
verb reflexiv
3A se expune unui pericol sau a fi în situația de a suferi ceva rău.
„Se amenința cu prăbușirea dacă nu se iau măsuri."
Gramatică
Verb de conjugarea I, cu sufixul -a. La indicativ prezent: ameninț, ameninți, amenință, amenințăm, amenințați, amenință. Participiul: amenințat. Gerunziul: amenințând.
Expresii și locuțiuni
a amenința cu degetul — a face un gest de avertizare sau de mustrare cu degetul arătător.
a amenința din senin — a apărea un pericol neașteptat.
Etimologie
Din slavă veche *ameniti sau din latină *minitare, cu prefixul a-.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ț' după 'n', nu 'amenința' cu 'ț' greșit ca 'amenința' – de fapt, corect este 'amenința', cu 'ț' și cu 'a' la final. Atenție la diacritice: â și ț.