zorcăiverb
zor-că-i
Definiții
verb tranzitiv
1A bate, a lovi pe cineva cu palma sau cu un obiect, de obicei în semn de pedeapsă sau de supărare.
„Mama l-a zorcăit pe băiat pentru că a mințit."
verb tranzitiv
2A certa cu asprime, a mustra pe cineva pentru o greșeală.
„Profesorul l-a zorcăit pe elevul care nu își făcuse tema."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, cu forme neregulate la prezent: eu zorcăiesc, tu zorcăiești, el zorcăiește. Participiul: zorcăit.
Expresii și locuțiuni
a o zorcăi — a bate sau a certa pe cineva cu insistență
Etimologie
Probabil de origine expresivă, imitând sunetul loviturilor sau al certurilor.
Se scrie corect: Se scrie cu â, nu cu î: zorcăi, nu zorcii. Atenție la diacritice: zorcăi, nu zorcai.