pălmuiverb
păl-mui
Definiții
verb tranzitiv
1a lovi pe cineva cu palma peste obraz sau peste față
„L-a pălmuit pe băiat pentru că a mințit."
verb tranzitiv
2a aplica o palmă ca pedeapsă sau ca semn de dezaprobare
„Profesoara l-a pălmuit ușor pe elevul neascultător."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, forma de infinitiv: a pălmui. Participiu: pălmuit. Gerunziu: pălmwind. Imperfect: pălmuiam. Perfect simplu: pălmui. Conjugare regulată.
Expresii și locuțiuni
a pălmui pe cineva — a-i trage o palmă cuiva, a-l lovi peste obraz
Etimologie
Din latină populară *palma + sufixul -ui, derivat de la 'palmă'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' la început: pălmui, nu 'palmui'. Atenție la forma de persoana a III-a singular: el pălmuiește (nu pălmuie).