vătămaverb
vă-tă-ma
Definiții
verb tranzitiv
1A produce o rană sau o leziune cuiva; a răni.
„Copilul a căzut din copac și s-a vătămat la picior."
verb tranzitiv
2A cauza un prejudiciu moral sau material; a dăuna.
„Bârfele îi pot vătăma reputația unei persoane."
Gramatică
Verb de conjugarea I, cu forme neregulate la perfect simplu: vătămai, vătămași, vătămă. Participiul: vătămat.
Expresii și locuțiuni
a se vătăma la cap — a-și pierde mințile, a înnebuni
Etimologie
Din slavă veche *vatamiti* sau din bulgară *vatamja*, cu sensul de 'a răni'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'v' și după 't': vătăma, nu 'vatama' sau 'vătama'.