tămădui - definiție, sinonime, exemple

DEX › tămădui

tămăduiverb

tă-mă-du-i

Definiții

verb tranzitiv

1a vindeca, a face să se vindece o boală sau o suferință fizică

„Doctorul a reușit să-i tămăduiască rana."

verb tranzitiv

2a alina o suferință morală, a consola

„Vorbele blânde i-au tămăduit durerea sufletească."

verb reflexiv

3a se vindeca, a-și recăpăta sănătatea

„După câteva săptămâni de tratament, s-a tămăduit complet."

Verb de conjugarea a IV-a, la fel ca 'a hotărî'. Forme: eu tămăduiesc, tu tămăduiești, el tămăduiește. Participiul: tămăduit.

vindecaleculsănătoșialina însănătoși

îmbolnăvi rănisuprăna

a tămădui rănile — a vindeca rănile fizice sau morale

Din slavă veche 'tamaditi' sau din greacă 'therapeuo', prin intermediul slavonei.

Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 't' și după 'm': tămădui. Nu confunda cu 'tămâie' (substanță aromatică).

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.