dăunaverb
dă-u-na
Definiții
verb intranzitiv
1a pricinui pagubă, a vătăma, a aduce un prejudiciu cuiva sau ceva
„Fumatul dăunează sănătății."
Gramatică
Verb de conjugarea I, auxiliar la persoana a 3-a: dăunează. Participiul: dăunat. Gerunziul: dăunând.
Expresii și locuțiuni
a dăuna cuiva — a cauza o daună materială sau morală
Etimologie
Din slavă (davati) sau latină populară, prin intermediul slavonei; legat de 'dauna' (pagubă).
Se scrie corect: Se scrie cu â, nu cu î: dăuna, nu dăuna (greșit). Atenție la diacritice: â, nu î.