Definiții
verb tranzitiv
1A aduce daune, a deteriora sau a face să nu mai funcționeze ceva.
„Am stricat jucăria când am scăpat-o pe jos."
verb tranzitiv
2A face să devină necomestibil sau alterat (despre alimente).
„Laptele s-a stricat pentru că a stat la căldură."
verb reflexiv
3A se deteriora, a se altera, a deveni nefolositor.
„Ceasul s-a stricat și nu mai merge."
verb tranzitiv
4A strica o relație, o stare sau o situație, a o face să devină proastă.
„Vremea rea ne-a stricat planurile de excursie."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. Indicativ prezent: eu stric, tu strici, el strică. Perfect compus: am stricat. Participiu: stricat. Conjugare regulată.
Expresii și locuțiuni
a strica vorba — a întrerupe o discuție sau a nu mai continua o idee
a strica pe cineva — a corupe moral sau a influența negativ
a strica o treabă — a face să eșueze o acțiune