bocăniverb
bo-că-ni
Definiții
verb intranzitiv
1A produce sunete ritmice și puternice lovind cu piciorul, cu pumnul sau cu un obiect într-o ușă, în podea etc.
„Cineva bocănește la ușă de câteva minute."
verb intranzitiv
2A umbla zgomotos, lovind pământul cu pași grei.
„Bătrânul bocănea pe scări cu bastonul."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Forme: eu bocănesc, tu bocănești, el/ea bocănește, noi bocănim, voi bocăniți, ei/ele bocănesc. Participiu: bocănit. Gerunziu: bocănind.
Expresii și locuțiuni
a bocăni la ușă — a bate la ușă cu putere, pentru a anunța prezența cuiva
Etimologie
Formație onomatopeică, de la bocănit (sunetul produs).
Se scrie corect: Se scrie cu â, nu cu î: bocăni, nu bocîni. Atenție la diacritice: bocăni, nu bocani.