troscăniverb
tros-că-ni
Definiții
verb intranzitiv
1A produce un zgomot sec, asemănător cu cel al unui obiect care crapă sau se rupe.
„Gheața troscănea sub pașii noștri."
verb intranzitiv
2A scoate sunete scurte și repetate, ca de trosnituri.
„Lemnul uscat troscănea în sobă."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a (tipul a citi). Forme: eu troscănesc, tu troscănești, el troscănește. Participiul: troscănit. Gerunziu: troscănind.
Expresii și locuțiuni
a troscăni din degete — a pocni din degete, producând un sunet sec
Etimologie
Probabil de origine onomatopeică, imitând zgomotul sec.
Se scrie corect: Se scrie cu 'sc' și 'ă' după 'tros': troscăni, nu 'troscani' sau 'trosckani'.