pocniverb
poc-ni
Definiții
verb intranzitiv
1A produce un zgomot sec și puternic, ca o pocnitură; a izbucni brusc.
„Balonul a pocnit când l-a atins cu acul."
verb tranzitiv
2A lovi pe cineva sau ceva cu putere, producând un sunet sec.
„L-a pocnit peste mână cu rigla."
verb reflexiv
3A se sparge sau a crăpa brusc, făcând zgomot.
„Sticla s-a pocnit din cauza căldurii."
verb intranzitiv
4A izbucni în râs sau în plâns fără să se poată stăpâni.
„A pocnit într-un râs zgomotos la gluma lui."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Conjugare: eu pocnesc, tu pocnești, el/ea pocnește, noi pocnim, voi pocniți, ei/ele pocnesc. Participiu: pocnit. Gerunziu: pocnind. Imperativ: pocnește (tu), pocniți (voi).
Antonime
tacerămâne întregse liniști
Expresii și locuțiuni
a pocni din degete — a face un zgomot sec cu degetele, adesea pentru a chema pe cineva sau a marca un ritm
a pocni în râs — a izbucni brusc în râs
Etimologie
Din slavă veche *pъknǫti, confer bulgară pokna, sârbă puknuti.
Se scrie corect: Se scrie pocni, nu pocnii sau pocni. Atenție la diacritice: pocni, nu pocni fără diacritice.