crăpaverb
cră-pa
Definiții
verb intranzitiv
1A se despica, a se fisura, a se sparge (despre obiecte dure, piele, pământ etc.)
„Pământul a crăpat din cauza secetei."
verb intranzitiv
2A se deschide ușor, a lăsa o crăpătură (despre uși, ferestre etc.)
„Ușa a crăpat puțin, dar nimeni nu a intrat."
verb intranzitiv (figurat)
3A muri (în limbaj familiar, adesea cu nuanță ironică)
„Bietul om a crăpat de foame."
verb reflexiv
4A se despica, a se rupe în bucăți (despre piele, lemn etc.)
„Pielea i s-a crăpat de frig."
Gramatică
Verb de conjugarea I, intranzitiv și reflexiv. Participiul: crăpat. Gerunziu: crăpând. Imperfect: crăpam, crăpai, crăpa, crăpam, crăpați, crăpau. Perfect simplu: crăpai, crăpași, crăpă, crăparăm, crăparăți, crăpară.
Expresii și locuțiuni
a-i crăpa cuiva capul — a avea o durere puternică de cap
a crăpa de râs — a râde foarte tare, a nu se putea stăpâni de râs
a crăpa de mânie — a fi extrem de supărat, a nu-și putea stăpâni furia
Etimologie
Din latină crepare (a trosni, a crăpa).
Se scrie corect: Se scrie cu â, nu cu î: crăpa, nu crîpa. Atenție la diacritice: crăpa (cu ă), nu cra-pa.