tătărîverb
tă-tă-rî
Definiții
verb tranzitiv
1a bate, a lovi cu palma sau cu pumnul, a snopi în bătăi
„L-a tătărât pe băiat pentru că a mințit."
verb tranzitiv
2a zdrobi, a sfărâma (în bucăți mici)
„A tătărât nucile cu ciocanul."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, cu forme neregulate la prezent: eu tătărăsc, tu tătărăști, el tătărăște; participiul: tătărât.
Expresii și locuțiuni
a tătărî pe cineva — a bate zdravăn pe cineva
Etimologie
Probabil de origine onomatopeică, imitând zgomotul loviturilor repetate.
Se scrie corect: Se scrie cu â (tătărî), nu cu î (tătărî). Atenție la diacritice: tătărî, nu tatarî.