sfărâmaverb
sfă-râ-ma
Definiții
verb tranzitiv
1a sparge, a zdrobi ceva în bucăți mici, de obicei cu forță sau prin lovire
„Valurile sfărâmă stâncile de pe țărm."
verb reflexiv
2a se sparge în bucăți mici, a se zdrobi
„Vaza s-a sfărâmat când a căzut pe jos."
verb figurat
3a distruge, a nimici ceva abstract, cum ar fi speranțe, vise sau rezistență
„Vestea tristă i-a sfărâmat toate speranțele."
Gramatică
Verb de conjugarea I, conjugare: a sfărâma, sfărâm, sfărâmi, sfărâmă, sfărâmăm, sfărâmați, sfărâmă. Participiu: sfărâmat. Gerunziu: sfărâmând.
Expresii și locuțiuni
a-și sfărâma capul — a se gândi intens, a-și bate capul cu ceva
a sfărâma gheața — a sparge gheața, a începe o conversație într-o situație tensionată
Etimologie
Din latină *exfremere sau din slavă *sъdrěmati, cu influențe onomatopeice; legat de 'sfărâmă' (bucăți mici).
Se scrie corect: Se scrie cu 'â' după 'r': sfărâma, nu 'sfarama' sau 'sfărăma'. Atenție la diacritice: â și ă.