țârlâi - definiție, sinonime, exemple

DEX › țârlâi

țârlâiverb

țâr-lâi

Definiții

verb intranzitiv

1A scoate sunete scurte și ascuțite, caracteristice păsărilor sau insectelor; a ciripi, a țârâi.

„Vrăbiile țârlâie în zori pe gard."

verb intranzitiv

2A produce un zgomot subțire și prelung, ca de fierbere sau de scârțâit.

„Ceasul vechi țârlâie la fiecare oră."

Verb de conjugarea a IV-a. Forme: eu țârlâi, tu țârlâi, el țârlâie, noi țârlâim, voi țârlâiți, ei țârlâie. Participiu: țârlâit.

tăcea amuți

Formă onomatopeică, probabil din rădăcina 'țâr-' care imită sunetele ascuțite.

Se scrie corect: Se scrie cu â după ț, nu cu î: țârlâi, nu țîrlîi.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.