amuțiverb
a-mu-ți
Definiții
verb
1a rămâne fără voce, a deveni mut; a tăcea brusc
„Copilul a amuțit de frică în fața câinelui."
verb
2a face pe cineva să tacă, a reduce la tăcere
„Privirea severă a profesorului l-a amuțit pe elev."
Gramatică
verb de conjugarea a 4-a, forma de persoana a II-a singular la prezent, indicativ; infinitiv: amuți; participiu: amuțit
Expresii și locuțiuni
a amuți de uimire — a rămâne fără cuvinte din cauza unei surprize sau a unei emoții puternice
Etimologie
din latină *ammutire, de la mutus (mut)
Se scrie corect: Se scrie cu 'ț' după 'u', nu 'amuți' cu 'ț' greșit; atenție la diacritice: amuți, nu amuti.