țârâiverb
țâ-râ-i
Definiții
verb intranzitiv
1A scoate sunete scurte și ascuțite, repetate, asemănătoare cu ale greierilor sau ale unor insecte.
„Greierii țârâie în iarba înaltă."
verb intranzitiv
2A produce un zgomot subțire și prelung, ca de sticlă spartă sau de metal care se freacă.
„Ușa veche țârâie când o deschizi."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Se conjugă: eu țârâi, tu țârâi, el țârâie, noi țârâim, voi țârâiți, ei țârâie. Participiul: țârâit. Gerunziu: țârâind.
Expresii și locuțiuni
a-i țârâi cuiva ceva în cap — a avea o idee sau o dorință persistentă, a nu-i da pace
Etimologie
Formă onomatopeică, creată prin imitarea sunetului caracteristic.
Se scrie corect: Se scrie cu â după ț, nu cu î: țârâi, nu țîrîi. Atenție la diacritice: â și î.