târâtor - definiție, sinonime, exemple

DEX › târâtor

târâtoradjectiv

tâ-râ-tor

Definiții

adjectiv

1Care se mișcă târându-se, lipit de pământ; care se deplasează prin târâre.

„Șarpele este un animal târâtor."

adjectiv

2Care crește întins pe pământ, având tulpina culcată (despre plante).

„Iedera târâtoare acoperă gardul."

adjectiv

3Figurat: care se umilește, care lingușește în mod servil.

„Comportamentul lui târâtor îi displăcea tuturor."

Gen

masculin

Număr

singular

Plural

târâtori

Articulat

târâtorul

Adjectiv variabil, se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. Feminin: târâtoare, plural feminin: târâtoare.

târâciosreptilservil lingușitor

plantă târâtoare — plantă cu tulpina culcată pe sol, care se întinde pe pământ

Din verbul a târî + sufixul -tor.

Se scrie corect: Se scrie cu â și â: târâtor. Greșeală frecventă: 'târator' sau 'tărâtor'.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.