lingușitoradjectiv
lin-gu-și-tor
Definiții
adjectiv
1Care lingușește, care laudă în mod exagerat și nesincer, de obicei pentru a obține favoruri.
„Comportamentul lui lingușitor nu l-a impresionat pe profesor."
substantiv masculin
2Persoană care lingușește, care folosește laude false pentru a fi pe placul cuiva.
„Lingușitorul de la curte căuta mereu să-i laude pe nobili."
Gramatică
Adjectiv se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. Forme flexionare: lingușitoare (feminin singular), lingușitori (masculin plural), lingușitoare (feminin plural).
Expresii și locuțiuni
a fi lingușitor — a avea obiceiul de a lăuda exagerat pentru a obține avantaje
Etimologie
Din verbul a linguși, de origine slavă (lingati), cu sufixul -tor.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ș' după 'g', nu 'lingusitor' sau 'lingușitor' (cu 'ș' corect). Atenție la diacritice: â nu apare, ci 'i' după 'g'.