mândruadjectiv
mân-dru
Definiții
adjectiv
1Care are o părere bună despre sine sau despre cineva/ceva legat de el; care se simte onorat.
„Sunt mândru de tine că ai luat premiul întâi."
adjectiv
2Care are demnitate și respect de sine; care nu se umilește.
„Este un om mândru și nu cere ajutorul nimănui."
adjectiv
3Care este impunător, semeț, maiestuos (despre lucruri, peisaje).
„Munții Carpați se înalță mândri spre cer."
Gramatică
Adjectiv variabil cu 4 forme: mândru (masc. sg.), mândră (fem. sg.), mândri (masc. pl.), mândre (fem. pl.). Se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat.
Expresii și locuțiuni
a fi mândru ca un păun — a fi extrem de mândru, a se lăuda exagerat
a-și face mândria — a se mândri cu ceva, a se lăuda
Etimologie
Din latină *mandrus, probabil de origine tracă sau iliră.
Se scrie corect: Se scrie cu â (mândru), nu cu î. Atenție la forma de feminin: mândră, nu mîndră.