verticaladjectiv
ver-ti-cal
Definiții
adjectiv
1Care este perpendicular pe linia orizontului, care urcă sau coboară în linie dreaptă, de jos în sus sau de sus în jos.
„Peretele acestei clădiri este perfect vertical."
adjectiv
2Care se referă la o direcție sau o poziție ce formează un unghi drept cu planul orizontal.
„În desen, linia verticală este cea care merge de sus în jos."
Gramatică
Adjectiv variabil, se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. Forme flexionare: vertical, verticală, verticali, verticale.
Expresii și locuțiuni
linie verticală — linie dreaptă care merge de sus în jos, perpendiculară pe orizontală
verticală (substantiv) — direcția perpendiculară pe orizont
Etimologie
Din franceză vertical, latină verticalis, de la vertex (vârf).
Se scrie corect: Se scrie cu 'e' după 'v', nu 'verti-cal' cu 'i' în loc de 'e' la început. Atenție la silabație: ver-ti-cal.