dreptadjectiv
drept
Definiții
adjectiv
1Care este în linie dreaptă, fără curbe sau cotituri.
„Drumul spre sat este drept și lung."
adjectiv
2Care este corect, just, conform legii sau adevărului.
„Judecătorul a dat o hotărâre dreaptă."
substantiv neutru
3Facultatea de a acționa conform legii; ansamblul legilor și normelor într-o societate.
„Dreptul la educație este fundamental."
adverb
4În mod direct, fără ocolișuri.
„Mergi drept înainte și vei ajunge la școală."
Gramatică
Plural
drepți (pentru adjectiv, masculin), drepte (feminin), drepturi (substantiv)
Articulat
dreptul (substantiv), dreptul (adjectiv, articulat hotărât)
Adjectivul se declină: drept, dreaptă, drepți, drepte. Substantival, are pluralul 'drepturi' și formează compuse: 'dreptul de autor'.
Expresii și locuțiuni
cu dreptate — în mod corect, just
drept vorbind — sincer vorbind, de fapt
a avea dreptul — a i se permite ceva conform legii sau regulilor
Etimologie
Din latină 'directus' (drept, direct), prin intermediul limbii române vechi.
Se scrie corect: Se scrie 'drept', nu 'drept' cu 'e' dublu sau 'dript'. Atenție la pluralul substantivului: 'drepturi', nu 'drepturi' cu 'i' în plus.