înfricoșaverb
în-fri-co-șa
Definiții
verb tranzitiv
1A provoca frică sau teamă cuiva; a speria.
„Vuietul tunetului a înfricoșat copiii."
verb reflexiv
2A simți frică, a se speria.
„S-a înfricoșat când a văzut umbra din întuneric."
Gramatică
Verb de conjugarea I, cu sufixul -a. Forme: eu înfricoșez, tu înfricoșezi, el înfricoșează. La perfect compus: am înfricoșat. Participiul: înfricoșat.
Expresii și locuțiuni
a înfricoșa pe cineva — a speria pe cineva, a-i induce teamă
Etimologie
Din prefixul în- + frică (din latină *frică, derivat din greacă phrikē) + sufixul -oșa.
Se scrie corect: Se scrie cu 'î' la început și cu 'ș' în interior: înfricoșa. Nu confunda cu 'înfricoșat' (participiu) sau cu 'frica' (substantiv).