spăimântaverb
spă-im-ân-ta
Definiții
verb tranzitiv
1A provoca cuiva o teamă puternică, a înspăimânta, a speria.
„Tunetul puternic a spăimântat copiii."
verb reflexiv
2A simți o teamă mare, a se speria.
„S-a spăimântat când a văzut șarpele."
Gramatică
Verb de conjugarea I, cu sufixul -ânta. Formează perfectul simplu: spăimântai, spăimântași, spăimântă. Participiul: spăimântat.
Expresii și locuțiuni
a spăimânta lumea — a provoca teamă multor oameni
Etimologie
Din slavă (a se spăimânta), probabil prin intermediul slavonei.
Se scrie corect: Se scrie cu â după m: spăimânta, nu spaimânta. Atenție la diacritice: ă și â.