șoșotiverb
șo-șo-ti
Definiții
verb intranzitiv
1A vorbi în șoaptă sau încet, de obicei pentru a nu fi auzit de alții; a șopti.
„Copiii șoșoteau în spatele clasei în timpul orei."
verb intranzitiv
2A produce un zgomot ușor, ca o foșnire sau un murmur continuu.
„Frunzele șoșoteau în bătaia vântului."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, forma de infinitiv lung: șoșotire. Se conjugă: eu șoșotesc, tu șoșotești, el/ea șoșotește.
Expresii și locuțiuni
a șoșoti la ureche — a spune ceva în secret, în șoaptă, la urechea cuiva
Etimologie
Formă expresivă, probabil de origine onomatopeică, legată de cuvântul 'șoaptă'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ș' inițial și cu 'o' după fiecare 'ș': șo-șo-ti. Nu confunda cu 'șoșotă' (formă greșită) sau 'șușoti' (variantă regională).