șopăiverb
șo-păi
Definiții
verb intranzitiv
1A vorbi încet, în șoaptă, de obicei cu intenția de a nu fi auzit de alții.
„Copiii șopăiau în spatele clasei în timpul orei."
verb intranzitiv
2A produce un zgomot ușor, ca o șoaptă, prin mișcare sau frecare.
„Frunzele șopăiau sub pașii noștri în pădure."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Forme: eu șopăiesc, tu șopăiești, el/ea șopăiește, noi șopăim, voi șopăiți, ei/ele șopăiesc. Participiu: șopăit. Gerunziu: șopăind.
Expresii și locuțiuni
a șopăi la ureche — A spune ceva în secret, în șoaptă, astfel încât alții să nu audă.
Etimologie
Derivat din substantivul 'șoaptă', cu sufix verbal -ăi.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ș' la început și cu 'ă' după 'p': șopăi. Nu confunda cu 'șopti' – ambele sunt corecte, dar 'șopăi' are un sens mai larg, incluzând zgomote ușoare.