Definiții
verb intranzitiv
1A scoate un sunet scurt și ascuțit, specific unor animale mici (șoareci, pui de pasăre) sau a produce un zgomot subțire și strident.
„Puiul de șoarece smârcâia în colțul camerei."
verb intranzitiv
2A vorbi cu o voce subțire, pițigăiată, sau a se plânge într-un mod enervant.
„Nu mai smârcâi atâta, spune clar ce vrei!"
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Forme: eu smârcâi, tu smârcâi, el smârcâie, noi smârcâim, voi smârcâiți, ei smârcâie. Participiul: smârcâit.