răbdaverb
răb-da
Definiții
verb tranzitiv
1A suporta cu răbdare o durere, o suferință, un necaz, fără a se plânge.
„A răbdat foamea și frigul fără să se plângă."
verb tranzitiv
2A îndura, a tolera o persoană sau o situație neplăcută.
„Nu mai pot răbda zgomotul de la vecini."
verb intranzitiv
3A aștepta cu răbdare, a se abține, a nu acționa imediat.
„Răbzi puțin până se răcește mâncarea."
Gramatică
Verb de conjugarea I, persoana a III-a singular: răbda; participiu: răbdat; gerunziu: răbdând. Conjugare neregulată: eu răbd, tu rabzi, el rabdă, noi răbdăm, voi răbdați, ei rabdă.
Expresii și locuțiuni
a răbda de foame — a nu avea ce mânca, a suferi de foame
a răbda în tăcere — a suporta fără a se plânge
Etimologie
Din latină *rapidare sau din slavă, dar mai probabil din latină populară *rapidare, cu influență slavă; legat de 'răbdare'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'r' și cu 'b' înainte de 'd': răbda. Nu confunda cu 'rabda' (greșit).