Definiții
verb tranzitiv
1A strica, a deteriora sau a deforma un obiect, făcându-l neîngrijit sau mototolit.
„Nu mai pițigăia hârtia, o să o folosim pentru desen."
verb tranzitiv
2A strânge sau a mototoli ceva, în special haine sau hârtie, făcând cute.
„A pițigăiat rochia în geantă și acum e plină de cute."
verb reflexiv
3A se îmbrăca sau a se aranja exagerat de atent, cu grijă pentru detalii mici, adesea cu sens de afectare.
„Se pițigăie de o oră în fața oglinzii înainte de petrecere."
Gramatică
Verb de conjugarea I, cu forme de prezent: eu pițigăi, tu pițigăi, el pițigăie; perfect compus: am pițigăiat; participiu: pițigăiat. Se folosește și cu sens reflexiv: a se pițigăia.
Etimologie
Probabil de origine expresivă, legat de cuvântul 'pițigoi' sau de sunetul ascuțit, cu sensul de a strânge sau a mototoli.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'g', nu 'pițigăia' cu 'â' după 'g' – forma corectă este 'pițigăia', cu 'ă' în interior.