scurmaverb
scur-ma
Definiții
verb tranzitiv
1a săpa, a scobi sau a râcâi pământul, făcând o gaură sau o scobitură (despre animale sau oameni)
„Câinele scurma pământul în curte."
verb tranzitiv
2a căuta cu insistență, a scotoci prin ceva, răscolind
„Scurma prin sertar după chei."
Gramatică
verb de conjugarea I, indicativ prezent: eu scurmez, tu scurmezi, el scurmează; participiu: scurmat
Expresii și locuțiuni
a scurma pământul — a săpa în pământ, a face o groapă
Etimologie
probabil din bulgară sau sârbă, înrudit cu 'scormoni'
Se scrie corect: Se scrie 'scurma', nu 'scorma' sau 'scurrma'.