scobiverb
sco-bi
Definiții
verb tranzitiv
1a curăța sau a scoate ceva dintr-un spațiu îngust, de obicei cu un obiect ascuțit; a îndepărta resturile dintre dinți sau din unghii
„Își scobea dinții cu o scobitoare după masă."
verb tranzitiv
2a săpa sau a excava o adâncitură într-un material, creând o formă sau un ornament
„Meșterul scobea lemnul pentru a face o lingură."
verb reflexiv
3a-și curăța sau a-și scoate ceva din dinți, urechi etc.
„Se scobea în dinți cu un ac."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Forme: eu scobesc, tu scobești, el scobește, noi scobim, voi scobiți, ei scobesc. Participiu: scobit. Gerunziu: scobind.
Expresii și locuțiuni
a-și scobi nasul — a-și curăța nasul cu degetul (considerat vulgar)
a scobi în răni — a reaminti cuiva o durere sau o problemă veche
Etimologie
Din slavă veche *skobiti, probabil înrudit cu scobitură.
Se scrie corect: Se scrie cu 'sc' la început, nu 'scoabe' sau 'scobbi'. Atenție la diacritice: scobi (nu scobî).