scotociverb
sco-to-ci
Definiții
verb tranzitiv
1A căuta cu insistență și cu răbdare printre lucruri, răscolind sau mișcând obiectele, pentru a găsi ceva.
„Am scotocit prin sertare după chei, dar nu le-am găsit."
verb intranzitiv
2A cerceta sau a explora cu atenție un loc, un spațiu, pentru a descoperi ceva ascuns.
„Polițistul a scotocit prin toată casa în căutarea dovezilor."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Forme: eu scotocesc, tu scotocesti, el scotocește, noi scotocim, voi scotociți, ei scotocesc. Participiu: scotocit. Gerunziu: scotocind.
Expresii și locuțiuni
a scotoci prin buzunare — a căuta ceva în buzunare, de obicei cu grabă sau cu neliniște
Etimologie
Din slavă (veche) *skotati sau din bulgară scotocja, cu sensul de a căuta, a scormoni.
Se scrie corect: Se scrie cu 'o' după 'c' și cu 'i' la final: scotoci, nu 'scotoci' cu 'â' sau 'scotoci' cu 'e'.