răscoliverb
răs-co-li
Definiții
verb tranzitiv
1A căuta cu insistență printr-un loc, amestecând sau mutând lucrurile, pentru a găsi ceva.
„Am răscolit toată casa după chei."
verb tranzitiv
2A amesteca sau a întoarce ceva (pământ, frunze, hârtii) pentru a găsi ceva sau pentru a aerisi.
„Grădinarul răscolește pământul din straturi."
verb tranzitiv
3A trezi sentimente sau amintiri puternice, a tulbura sufletește.
„Melodia aceea îmi răscolește amintirile din copilărie."
Gramatică
Verb de conjugarea a 4-a, la infinitiv lung: răscolire. Participiu: răscolit. Conjugare: eu răscolesc, tu răscolești, el răscolește, noi răscolim, voi răscoliți, ei răscolesc.
Expresii și locuțiuni
a răscoli cu ochii — a privi cu atenție, căutând ceva sau pe cineva
a răscoli trecutul — a reaminti sau a cerceta evenimente vechi, adesea dureroase
Etimologie
Din slavă (raskoliti) sau format de la prefixul răs- + colo (a înțepa), cu sensul de a întoarce, a amesteca.
Se scrie corect: Se scrie cu â (răscoli), nu cu î. Atenție la forma de persoana a III-a: el răscolește, nu răscoliește.