scârnăviverb
scâr-nă-vi
Definiții
verb tranzitiv
1a murdări, a păta cu ceva murdar sau respingător
„Nu-ți scârnăvi hainele noi cu noroi!"
verb reflexiv
2a se murdări, a se păta
„Copilul s-a scârnăvit cu ciocolată pe mâini."
verb tranzitiv (figurat)
3a dezonora, a pângări, a spurca (o amintire, o reputație)
„Cuvintele lui au scârnăvit amintirea prieteniei noastre."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Forme: eu scârnăvesc, tu scârnăvești, el scârnăvește, noi scârnăvim, voi scârnăviți, ei scârnăvesc. Participiu: scârnăvit. Gerunziu: scârnăvind.
Expresii și locuțiuni
a-și scârnăvi obrazul — a se face de rușine, a-și păta reputația
Etimologie
Derivat din adjectivul 'scârn' (murdar, dezgustător), de origine slavă.
Se scrie corect: Se scrie cu 'â' după 'sc' și cu 'ă' după 'r': scârnăvi. Nu confunda cu 'scârnavi' (greșit).