râțuiverb
râ-țui
Definiții
verb tranzitiv
1A tăia sau a despica lemne în bucăți mici, a toca mărunt (în special pentru foc).
„Bunicul râțuiește lemnele pentru iarnă."
verb tranzitiv
2A mărunți sau a sfărâma ceva în bucăți mici, a fărâmița.
„Copiii râțuiau pâinea pentru păsărele."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, formează perfectul simplu: râțui, râțuiși, râțui; participiul: râțuit. Se conjugă cu auxiliarul 'a avea' la perfect compus.
Expresii și locuțiuni
a râțui cuiva capul — a certa pe cineva aspru, a mustra
Etimologie
Din slavă (veche) 'riti' sau din bulgară 'ritam', cu sensul de a tăia, a despica.
Se scrie corect: Se scrie cu 'â' după 'r', nu 'rițui' sau 'rîțui'. Greșeală frecventă: 'rițui' (fără â).