asamblaverb
a-sam-bla
Definiții
verb tranzitiv
1A îmbina, a monta sau a pune laolaltă piese, elemente sau componente pentru a forma un întreg funcțional.
„Muncitorii asamblează piesele mașinii în fabrică."
verb tranzitiv
2A reuni, a aduna la un loc persoane sau lucruri pentru un scop comun.
„Profesorul a asamblat elevii în curtea școlii pentru festivitate."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. Conjugare: eu asamblez, tu asamblezi, el/ea asamblează, noi asamblăm, voi asamblați, ei/ele asamblează. Participiul: asamblat. Gerunziu: asamblând.
Expresii și locuțiuni
a asambla un puzzle — a pune laolaltă piesele unui puzzle pentru a forma imaginea completă
Etimologie
Din franceză assembler, italiană assemblare, cu sensul de a aduna, a uni.
Se scrie corect: Se scrie cu 's' și 'b', nu 'asambla' cu 'z' (greșit: azambla). Atenție la dubla consoană? Nu există dublare, dar se pronunță clar 'sam'.