despicaverb
des-pi-ca
Definiții
verb tranzitiv
1A tăia sau a despărți ceva în două sau în mai multe bucăți, de obicei pe lungime, cu un instrument ascuțit.
„Bunicul despică lemne pentru foc."
verb tranzitiv
2A străbate, a tăia (despre o apă, o lumină etc.) printr-un mediu, lăsând o urmă.
„Barca despică valurile mării."
verb reflexiv
3A se despărți în două sau în mai multe părți, a crăpa.
„Pământul s-a despicat din cauza secetei."
Gramatică
Verb de conjugarea I, participiul: despicat. Forme la prezent: despic, despici, despică, despicăm, despicați, despică. Imperfect: despicam, despicai, despica, despicam, despicați, despicau.
Expresii și locuțiuni
a despica firul în patru — a analiza ceva cu foarte mare atenție, până la detalii exagerate
a despica părul în patru — a căuta noduri în papură, a fi excesiv de meticulos
Etimologie
Din latină *dispicare, derivat din spicare (a tăia, a despica).
Se scrie corect: Se scrie despica, nu despică (forma de indicativ prezent, persoana a III-a singular). Atenție la diacritice: despică cu ă la persoana a III-a.