fărâmițaverb
fă-râ-mi-ța
Definiții
verb tranzitiv
1a sfărâma, a preface în fărâme, în bucăți mici
„Ea fărâmița pâinea pentru păsărele."
verb reflexiv
2a se preface în fărâme, a se sfărâma
„Prăjitura se fărâmița ușor în mâini."
Gramatică
Plural
fărâmițăm (persoana I), fărâmițați (persoana a II-a), fărâmițează (persoana a III-a)
verb de conjugarea I, indicativ prezent, persoana a III-a singular; forme: eu fărâmițez, tu fărâmițezi, el/ea fărâmițează; participiu: fărâmițat
Expresii și locuțiuni
a fărâmița cuvintele — a vorbi rar, cu pauze, despărțind cuvintele în silabe
Etimologie
din fărâmă + sufixul -ița
Se scrie corect: Se scrie cu â după f, nu cu î: fărâmița, nu fărîmița. Atenție la diacritice: fărâmița (verb) vs fărâmiță (substantiv, diminutiv de la fărâmă).