reîmbărbătaverb
re-îm-băr-bă-ta
Definiții
verb tranzitiv
1a reda cuiva curajul, încrederea sau puterea morală; a încuraja din nou
„Succesul la examen l-a reîmbărbătat pe elev."
verb reflexiv
2a-și reveni moralicește, a-și recăpăta curajul sau speranța
„După eșec, s-a reîmbărbătat și a încercat din nou."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. La persoana a III-a singular: reîmbărbătează. Participiul: reîmbărbătat.
Expresii și locuțiuni
a se reîmbărbăta — a-și recăpăta curajul și încrederea în sine
Etimologie
Format din prefixul 're-' + verbul 'îmbărbăta', care provine din slavona 'barbat' (bărbat, curajos).
Se scrie corect: Se scrie cu 'î' după 're-' și cu 'ă' în interior: re-îm-băr-bă-ta. Atenție la cratimă? Nu se folosește cratimă, deși prefixul se termină în vocală și cuvântul de bază începe cu 'î'.