întremaverb
în-tre-ma
Definiții
verb reflexiv
1a-și recăpăta puterile, sănătatea sau vigoarea după o boală, o oboseală sau o slăbiciune; a se reface
„După câteva zile de odihnă, bunicul s-a întremat complet."
verb reflexiv
2a-și reveni dintr-o stare de slăbiciune fizică sau morală, a se înviora
„Copilul s-a întremat repede după ce a băut un pahar cu lapte cald."
Gramatică
Verb de conjugarea I, reflexiv (mă întremez, te întremezi, se întremează). Participiul: întremat. Gerunziu: întremându-se. Imperativ: întremează-te.
Sinonime
a se refacea se înzdrăvenia se însănătoșia se întăria se înviora
Antonime
a slăbia se îmbolnăvia se epuizaa se prăbuși
Expresii și locuțiuni
a se întrema la puteri — a-și recăpăta forțele fizice
Etimologie
Din slavona veche *otremiti* sau din latină *interimere*? De fapt, etimologia este incertă, dar se crede că provine din slavă, cu sensul de 'a se ridica, a se întări'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'î' la început și cu 'e' după 't': întrema, nu 'intrema' sau 'întrama'.