refaceverb
re-fa-ce
Definiții
verb tranzitiv
1a face din nou, a construi sau a realiza ceva care a fost stricat, distrus sau pierdut
„După furtună, au trebuit să refacă acoperișul casei."
verb tranzitiv
2a restabili, a readuce la starea inițială sau la o stare bună (sănătate, forțe, ordine)
„După o boală lungă, și-a refăcut puterile cu multă odihnă."
verb tranzitiv
3a repara, a remedia ceva ce nu funcționează corect
„El a refăcut instalația electrică a atelierului."
Gramatică
Plural
refacem (la persoana I plural), refac (la persoana a III-a plural)
Verb de conjugarea a III-a, compus din prefixul 're-' + verbul 'a face'. Se conjugă neregulat: eu refac, tu refaci, el/ea reface, noi refacem, voi refaceți, ei/ele refac. Participiul: refăcut. Gerunziu: refăcând.
Expresii și locuțiuni
a-și reface viața — a începe o nouă etapă în viață, de obicei după un eșec sau o despărțire
a-și reface sănătatea — a-și recăpăta starea de sănătate după o boală
Etimologie
Din prefixul 're-' (din latină 're-', care indică repetiție) + verbul 'a face' (din latină 'facere').
Se scrie corect: Se scrie 'reface' cu 'e' după 'r', nu 'răface'. Atenție la forma de participiu: 'refăcut', nu 'refacut'.