răzuiverb
ră-zu-i
Definiții
verb tranzitiv
1A curăța o suprafață (de obicei tare) cu un instrument ascuțit, răzuitor sau cuțit, îndepărtând murdăria, resturile sau un strat subțire.
„Trebuie să răzuiesc tava arsă înainte de a o spăla."
verb tranzitiv
2A produce o senzație neplăcută, de frecare sau zgâriere, prin atingere repetată.
„Gulerul cămășii îl răzuia la gât."
verb tranzitiv
3A îndepărta prin frecare sau zgâriere un strat subțire de material (vopsea, rugină etc.).
„El răzuiește vopseaua veche de pe ușă înainte de a o revopsi."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Forme: eu răzuiesc, tu răzuiești, el/ea răzuiește, noi răzuim, voi răzuiți, ei/ele răzuiesc. Participiu: răzuit. Gerunziu: răzuind.
Expresii și locuțiuni
a răzui la vioară — a cânta prost la vioară, producând sunete neplăcute
a răzui (pe cineva) la inimă — a provoca o durere sufletească, a răni sentimentele cuiva
Etimologie
Din slavă (veche) raziti sau din bulgară, cu sensul de a zgâria, a rade.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'r', nu 'razui'. Atenție la diacritice: răzui, nu razui.