șlefuiverb
șle-fui
Definiții
verb tranzitiv
1a netezi și a lustrui o suprafață (de obicei piatră, metal, lemn) prin frecare cu materiale abrazive, pentru a o face netedă și lucioasă
„Meșterul șlefuiește marmura pentru a obține o suprafață perfect netedă."
verb tranzitiv (figurat)
2a perfecționa, a rafina ceva (un stil, un talent, o operă) prin muncă și exercițiu
„Scriitorul și-a șlefuit stilul de-a lungul anilor."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, la infinitiv lung: șlefuire. Participiu: șlefuit. Conjugare: eu șlefuiesc, tu șlefuiești, el/ea șlefuiește, noi șlefuim, voi șlefuiți, ei/ele șlefuiesc.
Expresii și locuțiuni
a-și șlefui talentul — a-și perfecționa abilitățile prin practică
Etimologie
Din slavă (veche) *šlifovati, prin intermediul limbii ruse sau ucrainene, sau direct din neogreacă σλεύω (sleúo), cu influență germană (schleifen).
Se scrie corect: Se scrie cu 'ș' inițial și cu 'ui' la final, nu 'șlefui' cu 'ș' și 'i' dublu. Atenție la forma de persoana a III-a: 'el șlefuiește' (nu 'șlefuește').