răpuneverb
ră-pu-ne
Definiții
verb tranzitiv
1A învinge, a doborî, a ucide (în luptă sau într-o întrecere).
„Viteazul a reușit să răpună balaurul."
verb tranzitiv
2A epuiza, a istovi, a face să cedeze (fizic sau moral).
„Boala l-a răpus în câteva luni."
Gramatică
Verb de conjugarea a III-a (răpune, răpuneam, răpus). Participiul: răpus. Imperativ: răpune (singular), răpuneți (plural).
Expresii și locuțiuni
a răpune pe cineva — a învinge sau a ucide pe cineva
Etimologie
Din latină reponere, prin intermediul unei forme populare.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' la început și cu un singur 'p': răpune, nu 'rapune' sau 'răppune'.