Definiții
verb tranzitiv
1a feri pe cineva de un rău, a nu-l supune unei suferințe sau unei pedepse; a avea milă, a ierta
„Profesoara l-a cruțat pe elevul care nu își făcuse tema, dându-i o șansă."
verb tranzitiv
2a economisi, a folosi cu moderație (resurse, bani, timp etc.)
„Trebuie să cruțăm apa, mai ales în perioadele de secetă."
verb reflexiv
3a se feri de un efort prea mare, a nu se expune unui pericol
„Nu te cruța prea mult la antrenament, altfel nu vei progresa."
Gramatică
Verb de conjugarea I, persoana a III-a singular, prezent, indicativ (el/ea cruță). Infinitiv: a cruța. Participiu: cruțat. Gerunziu: cruțând.
Expresii și locuțiuni
a nu cruța pe nimeni — a fi sever, a nu avea milă de nimeni
a cruța pe cineva de ceva — a scuti pe cineva de o suferință sau de o corvoadă