întări - definiție, sinonime, exemple

DEX › întări

întăriverb

în-tă-ri

Definiții

verb tranzitiv

1A face ceva mai tare, mai rezistent; a consolida, a fortifica.

„Au întărit zidul casei cu beton."

verb tranzitiv

2A face ca un aliment să devină mai concentrat sau mai consistent (de exemplu, prin fierbere).

„Mama a întărit siropul pe foc."

verb reflexiv

3A deveni mai puternic, mai ferm sau mai hotărât.

„S-a întărit în convingerea că are dreptate."

Verb de conjugarea a IV-a. La persoana a III-a singular, perfect simplu: întări. Participiul: întărit. Gerunziul: întărind.

a-și întări poziția — a deveni mai sigur pe sine sau a-și consolida avantajul într-o situație

Din latină *intorare (a face tare), prin intermediul slavonului sau direct din română veche.

Se scrie corect: Se scrie cu â după 'n', nu cu 'î' la început: 'întări' (cu â în interior). Atenție să nu confunzi cu 'întărâta' (a provoca).

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.