prăpăstuiverb
pră-păs-tu-i
Definiții
verb tranzitiv
1a arunca sau a împinge pe cineva sau ceva într-o prăpastie; a face să cadă într-o prăpastie.
„Vântul puternic a prăpăstuit copacul de pe stâncă."
verb reflexiv
2a cădea într-o prăpastie; a se prăbuși.
„Turistul s-a prăpăstuit pe poteca abruptă."
verb figurat
3a duce la pierzanie, a distruge moral sau material.
„Jocurile de noroc l-au prăpăstuit pe tânăr."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, conjugare: eu prăpăstuiesc, tu prăpăstuiești, el prăpăstuiește. Participiul: prăpăstuit. Gerunziu: prăpăstuind.
Expresii și locuțiuni
a se prăpăstui de râs — a râde foarte tare, a se prăpădi de râs
Etimologie
Din slavă (veche) propastĭ (prăpastie) + sufix verbal -ui.
Se scrie corect: Se scrie cu ă după p: prăpăstui, nu prepăstui. Atenție la diacritice: prăpăstui, cu ă și â.