povățuiverb
po-vă-țui
Definiții
verb tranzitiv
1a îndruma, a sfătui pe cineva cu privire la ce trebuie să facă; a călăuzi.
„Profesorul îi povățuiește pe elevi să învețe cu răbdare."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, la infinitiv lung: povățuire. Participiu: povățuit. Gerunziu: povățuind.
Expresii și locuțiuni
a povățui pe cineva pe calea cea dreaptă — a îndruma pe cineva să se comporte corect, moral.
Etimologie
Din slavă (veche) *povaditi sau din bulgară povadja, cu influența lui 'a duce'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'v', nu 'povățui' cu 'â'. Atenție la diacritice: 'povățui', nu 'povățui' fără ă.