călăuziverb
că-lă-u-zi
Definiții
verb tranzitiv
1A conduce pe cineva pe drum, arătându-i calea; a îndruma, a ghida.
„Ghidul i-a călăuzit pe turiști prin pădure."
verb tranzitiv
2A îndruma pe cineva în viață, a fi călăuză spirituală sau morală.
„Învățătorul își călăuzește elevii spre bine."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, forma infinitiv: a călăuzi. Participiu: călăuzit. Gerunziu: călăuzind. Imperativ: călăuzește (singular), călăuziți (plural).
Expresii și locuțiuni
a călăuzi pașii cuiva — a îndruma pe cineva în viață, a-l ghida
Etimologie
Din slavă (veche) kalužiti sau din bulgară călăuzi, legat de cuvântul 'călăuză'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'c' și cu 'z' înainte de 'i', nu 'călauzi' sau 'călăuși'.