poticăliverb
po-ti-că-li
Definiții
verb tranzitiv
1A împiedica pe cineva să acționeze sau să vorbească liber, a stânjeni, a zădărnici.
„Întrebările neașteptate l-au poticălit pe elev în timpul prezentării."
verb reflexiv
2A se împiedica în vorbire sau în mers, a se bâlbâi, a ezita.
„S-a poticălit la primul cuvânt, dar apoi a continuat curajos."
Gramatică
Verb de conjugarea a 4-a. La prezent, indicativ: eu poticălesc, tu poticălești, el/ea poticălește. La perfect compus: am poticălit. Participiul: poticălit. Forme reflexive: a se poticăli.
Expresii și locuțiuni
a se poticăli în cuvinte — a vorbi cu dificultate, a se bâlbâi
Etimologie
Din slavă (veche) potykati sau din bulgară potikam, cu sensul de 'a împiedica'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'c': poticăli, nu 'poticeli'. Atenție la diacritice: poticăli, poticălesc.